In memorabila zi de 9 mai 1877 Mihail Kogalniceanu, declara in Parlamentul tarii: „suntem independenti, suntem natiune de sine statatoare”. Independenta astfel proclamata trebuia consfintita si aparata pe campul de lupta spre a putea fi impusa fortelor militare turcesti si recunoscuta apoi de puterile europene.
Proclamarea independentei nationale si declararea starii de razboi intre Romania si Poarta Otomana, inlaturarea raporturilor de vasalitate, au avut un puternic ecou la toti romanii, inclusiv la cei din Bucovina, Transilvania si Banat. Dar independenta, fiind proclamata, trebuia consfintita pe campul de lupta si impusa Europei pentru a fi recunoscuta. Guvernul roman, prin agentii sai diplomatici, a cerut guvernelor europene sa recunoasca independenta Romaniei. Turcia a declarat ca isi pastreaza “drepturile intacte” asupra Romaniei.
Participarea victorioasa si eroica a poporului roman la Razboiul din 1877-1878 a avut o adanca semnificatie morala asupra romanilor, a ridicat constiinta nationala, a creat natiunii romane o stare de spirit optimista, increzatoare in fortele sale si in perspectiva intregirii nationale a patriei.
Independenta Romaniei nu a fost obtinuta prin bunavointa puterilor europene, ci prin lupta eroica si prin jertfele de sange ale ostasilor romani, prin contributia maselor populare, care au sprijinit si au dus greul razboiului.
Cucerirea independentei nationale a constituit un eveniment de importanta cruciala in dezvoltarea Romaniei moderne.
