In 24 ianuarie 1859 a avut loc Mica Unire – Unirea Principatelor Romane sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza. Mica Unire de la 1859 a fost primul pas important pe calea infaptuirii statului national unitar roman.
Unirea celor doua principate a fost un proces care a inceput in 1848, bazat pe puternica apropiere culturala si econunirea intre cele două tari. In anul 1848 s-a realizat uniunea vamala intre Moldova si Tara Romaneasca, in timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.
In Moldova, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor in unanimitate, la 5 ianuarie 1859, reprezentantul „Partidei Nationale”, urmand ca ulterior intr-o sedinta secreta a Adunarii, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, aceasta fiind acceptata in unanimitate.
Faptul implinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poarta Otomana si de Austria drept o incalcare a Conventiei de la Paris, insa in textul Conventiei din 1858 nu se stipula ca domnii alesi in cele doua Principate sa fie persoane separate.
In 1862, cu ajutorul unionistilor din cele două tari, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul si Guvernul, realizand unirea politica, iar după inlaturarea sa de la putere in 1866, unirea a fost consolidata prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Prin Constitutia adoptata la 1 iulie 1866, Principatele Unite incep sa se numeasca oficial Romania pentru ca la 1 decembrie 1918 s-a infaptuit Marea Unire a Transilvaniei cu Romania creandu-se actualul stat.
Alexandru Ioan Cuza, infaptuitorul unirii de la 24 ianuarie 1859 se tragea dintr-o veche familie de moldoveani, din partile Falciului, familie de cluceri, spatari, comisi, ispravnici. Cuza s-a nascut la 20 martie 1820. A invatat pana in 1831 la Iasi, unde a avut colegi pe cativa dintre viitorii sai colaboratori, intre ei Vasile Alecsandri. E trimis apoi la Paris, unde isi ia bacalaureatul in litere. S-a intors apoi in tara si a intrat in armata. S-a casatorit in 1844 cu Elena Rosetti. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza in timpul evenimentelor din 1848 Cuza a fost in primele randuri. A luat cuvantul la adunarea de la hotelul „Petersburg” din Iasi, cerand infaptuirea unor reforme democratice. Printre fruntasii adunarii arestati din ordinul domnitorului Mihai Sturza s-a aflat si Cuza; a reusit apoi sa scape de sub paza si sa fuga in Transilvania. Cuza are ocazia sa participe la Marea Adunare de la Blaj de la 3 – 15 mai 1848, dupa care se retrage in Bucovina.
In timpul domnitorului Grigore Ghica s-a reintors in tara si in perioada pregatirii Unirii indeplinea functia de parcalab de Galati. Ca forma de protest fata de falsificarea alegerilor pentru adunarile ad-hoc din Moldova, Cuza si-a dat demisia din functia de parcalab. Patriot cu idei liberale, nu radicale insa, Cuza a fost acceptat chiar si de partizanii celor doi Sturza care candidau sustinuti de conservatori. La 5 ianuarie 1859, el a fost ales cu unanimitatea voturilor deputatilor prezenti in Moldova.
Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, desi scurta (1859-1866), a fost perioada de maxima dezvoltare a Romaniei moderne. Prin recunoasterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al Romaniei si al primului guvern unitar, prin reformele sale: adoptarea primei Constitutii romanesti, reforma electorala, secularizarea averilor manastiresti, reforma agrara, a invatamantului, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltarii moderne a Romaniei.
Primul pas important pe calea infaptuirii statului national unitar roman a fost facut la 24 ianuarie 1859, dar Marea Unire a avut loc in 1918 in Alba Iulia.
Sursa: www.ziarulunirea.ro