Ziua de 26 iunie a fost proclamata Ziua Drapelului National prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998. Conform legii, aceasta zi va fi marcata de catre autoritatile publice si de celelalte institutii ale statului prin organizarea unor programe si manifestari cultural-educative, cu caracter evocator sau stiintific, consacrate istoriei patriei, precum si prin ceremonii militare specifice, organizate in cadrul unitatilor Ministerului Apararii Nationale si ale Ministerului de Interne.

In tezaurul virtual al patrimoniului fiecarei natiuni se afla cateva obiecte cu puternica incarcatura simbolica si emotionala care, in momente esentiale, unesc poporul. De regula, aceasta misiune ii revine drapelului. In Romania, drapelul este sarbatorit azi, 26 iunie. Sub faldurile acestuia se regasesc elementele si traditia istorica puternic impregnate de-a lungul timpului in constiinta generatiilor care se succed. Asa se face ca, de mai bine de un secol si jumatate, in intreaga lume copiii sunt invatati inca de la varste fragede despre semnificatia steagului si povestea culorilor respectivului drapel.

In spatiul romanesc exista o istorie a acestui simbol care isi are, asa cum e firesc, particularitatile sale. El se naste in epoca moderna, cand si natiunea isi afirma dorinta de a-si crea propriul stat. In fata acestor evidente exista si pareri care sustin ca alegerea tricolorului se datoreaza faptului ca aceste culori, roșu, galben si albastru, ar fi fost utilizate pentru prima oara de catre daci. Steagul simbolic de lupta al dacilor era compus dintr-un cap de lup cu un corp de sarpe. Lupul ar fi avut capul din bronz sau argint, iar corpul ar fi fost confectionat din material textil colorat in rosu, galben si albastru. Desigur, aceasta este doar o ipoteza, pentru ca tuturor ne plac povestile istoriei dacilor.

Interesant este faptul ca pe documentele emise de domnitorul Mihai Viteazul apar culorile rosu, galben si albastru, iar acest fapt a fost privit ca un fir de continuitate in istorie, anticipand cumva utilizarea acestora in secolul al XIX-lea pe drapelul national. Mergand pe firul istoriei drapelului nostru, ajungem in secolul al XIX-lea, epoca in care se consacra tricolorul ca drapel-simbol al natiunii romane.

Momentul consacrarii tricolorului

In 1821, in vremea revolutiei lui Tudor Vladimirescu, drapelul revolutionarilor are aceste trei culori. Insa primul pas concret se produce in anul 1834, cand domnitorul Alexandru Ghica a cerut sultanului aprobarea pentru utilizarea ca pavilioane ale navelor si drapele ale unitatilor de lupta un „steag cu fata rosie, albastra si galbena, avand si acesta stele si pasare cu cap in mijloc”. Ulterior, culoarea galben a fost pusa in mijloc. Momentul consacrarii drapelului se produce atunci cand Guvernul revolutionar provizoriu, prin Decretul nr. 1 din 26 iunie 1848, a stabilit ca „steagul national va avea trei culori: albastru, galben, rosu”, urmand ca deviza scrisa pe flamuri sa fie „Dreptate, Fratie”.

Steagul revolutiei a fost sfintit o zi mai tarziu, pe 27 iunie 1848, pentru a fi utilizat de Garda Nationala. Trebuie mentionat si faptul ca a contat mult in aceasta alegere a steagului si influenta revolutiei franceze, care si ea si-a avut steagul tricolor avand culorile albastru, roșu și alb. Nu este de neglijat nici faptul ca liderii pasoptisti au avut stranse legaturi cu Franta.

Dupa 1860, apare legenda potrivit careia steagul este alcatuit dintr-un mixaj al steagurilor Moldovei si Tarii Romanesti rezultat din unirea de la 1859. S-a pornit in aceasta asociere de la faptul ca Moldova avea pe steagul sau culorile rosu si albastru, iar Tara Romaneasca albastru si galben.

Prin Constitutia din 1866, la articolul 124 s-a stabilit ca drapelul va avea culorile rosu, galben si albastru. In perioada regalitatii (1881-1947), drapelul a avut si stema regala pe mijloc, iar dupa instaurarea republicii, in 1948, culorile au fost pastrate, doar in mijloc pe culoarea galbena a fost pusa stema comunista a țarii. Un moment de mare incarcatura, in care drapelul si-a avut simbolistica sa, a fost cel al revolutiei din 1989, cand a simbolizat libertatea si aspiratiile romanilor la libertate. Nu a fost lipsit de semnificatie faptul ca stema comunista a fost scoasa de pe steag si ulterior inlocuita de noua stema a Romaniei libere si democratice.

In anii ’90, in valtoarea profundelor transformari ce au clatinat valorile societatii romanesti, s-a simtit nevoia ca reperele care au contribuit la unitatea natiunii romane sa fie celebrate si cinstite asa cum se cuvine. Din aceste considerente, pe data de 20 mai 1998, prin lege a fost instituita ziua de 26 iunie ca „Zi a Drapelului National”. De 20 de ani, in Romania se sarbatoreste in aceasta zi de vara drapelul, iar autoritatile, institutiile statului organizeaza ceremonii pentru a marca acest moment, cu scopul constientizarii de catre tanara generatie a importantei pretuirii drapelului tricolor, istoria si tara lor.

Incheiem aceasta incursiune in istoria steagului, generata de celebrarea Zilei Drapelului National, citandu-l pe Alexandru Ioan Cuza, care a descris poate cel mai frumos drapelul romanesc: „Steagul e Romania, acest pamant binecuvantat al Patriei, stropit cu sangele strabunilor nostri si imbelsugat cu sudorile muncitorului. El este familia, ogorul fiecaruia, casa in care s-au nascut parintii si unde se vor naste copiii vostri. Steagul este, inca, simbolul devotamentului, credintei, ordinei si al disciplinei ce reprezinta oastea. Steagul e totodata trecutul, prezentul si viitorul tarii, intreaga istorie a Romaniei!”

Istorie si cateva curiozitati despre steag

Steagul nu este o creatie a epocii moderne sau contemporane, el este mult mai vechi decat am fi tentati sa credem. Primele stindarde apar in perioada Antichitatii greco-romane, cand au fost utilizate ca semne de recunoastere, ca repere pentru soldatii aflati pe campul de lupta. Inclusiv acvilele legiunilor romane pot fi privite ca insemne cu valoare apropiata celei a drapelului de astazi.

Pe parcursul Evului Mediu, steagurile se perfectioneaza si se diversifica. Simbolistica lor este acum legata de seniorii si cavalerii care isi afiseaza aceste insemne distinctive pentru a-si arata originea nobila si bogatia. Tot acum apar si primele steaguri nationale. Dupa unele surse, cel al Scotiei, datand din anul 832, ar fi indreptatit sa aspire la primul loc, alte surse considera ca cel mai vechi steag national este cel al Danemarcei si dateaza din anul 1219.

Un alt detaliu interesant al istoriei steagului este acela ca, pe masura ce navigatia se dezvolta, vasele arboreaza steagul pentru a arata tara de unde provin. Astfel, incepe popularizarea acestui simbol si asumarea sa de catre state si natiuni. Acesta este, de fapt, un pas spre epoca moderna, cand fiecare natiune independenta, ori cu aspiratii in acest sens, isi creeaza propriul steag. Tot la capitolul detaliilor si curiozitatilor putem enumera si faptul ca primul steag tricolor apartine Olandei, care a adoptat culorile rosu, alb si albastru. Insa consacrarea tricolorului o face revolutia franceza, iar steagul izvorat din revolutie devine sursa de inspiratie pentru steagurile Italiei, Irlandei si Mexicului.

Epoca moderna si statele europene sunt cele care consacra definitiv drapelul ca simbol care aduna in jurul sau natiunea, valorile si trecutul glorios. In contemporaneitate, steagul este un fapt de viata cotidiana, el fiind prezent si arborat pe toate cladirile oficiale ori chiar pe locuintele particulare. In plus, intrebuintarile acestuia au devenit multiple, de la domeniul sportiv la cel maritim si pana la caile ferate.

 

Sursa: https://ziarullumina.ro/ziua-drapelului-romaniei-134781.html

No Comment

Comments are closed.