Omagiem anul acesta 169 ani de la nasterea poetului nepereche, a celui mai mare poet national, Luceafarul poeziei romanesti, Mihai Eminescu “poetul nepereche a carui opera invinge timpul”, cum spunea George Calinescu (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889).
Incepand din 2011, pe 15 ianuarie, este sarbatorita si Ziua Culturii Nationale.
In 2010, Camera Deputatilor a adoptat un proiect de lege, initiat de aproximativ 50 de deputati si senatori PSD si de liberalul Mircea Diaconu, care a semnat aceasta initiativa, prin care 15 ianuarie a devenit Ziua Culturii Naţionale. In Legea nr. 238 din 7 decembrie 2010, este specificat faptul ca autoritatile vor sprijini material si financiar organizarea de manifestari cultural-artistice, iar Ministerul Culturii va elabora un ghid al acestora. De asemenea, societatile romane de televiziune si radiodifuziune trebuie sa realizeze si sa includa in programele lor emisiuni dedicate acestei zile.
Mihai Eminescu apare in literatura europeana ultimul mare poet romantic, pastrand in existenta si opera sa conturul caracteristic al dramei artistilor romantici. Nazuind necontenit spre un plan de viata superior etic si artistic, cautand cu patos adevarul si refuzand consecvent compromisul, Eminescu s-a aflat in permanent conflict cu lumea vremii sale din pricina nonconformismului, a sinceritatii in faptele de viata si a inaltimii de gandire.
Opera lui Eminescu este variata, complexa, printre speciile lirice cultivate de poet situandu-se: idila (Dorinta, Lacul, Sara pe deal), egloga (Floare albastra), satira (Junii corupti, Scrisorile, Criticilor mei), epistola (Scrisorile), elegia (Revedere, Mai am un singur dor), glosa (Glossa), poemul (Calin file din poveste, Luceafarul, Memento mori), doina (Ce te legeni, Doina).
Eminescu a adus prin opera sa o limba noua si mereu proaspata. Extraordinar este faptul ca el nu a trebuit sa se lupte pentru a stapani graiul romanesc, caci acesta i-a fost mereu la indemana, ajutandu-l chiar in realizarea de imagini artistice deosebite.
Opera lui Eminescu, poet al visului cosmic si mitologic, isi are locul propriu nu numai in literatura romana, ci si in cea universala. Generatiile, in succesiunea lor, isi transmit ca pe o datorie sacra convingerea ca Eminescu este cel mai mare poet national. Referindu-se la valoarea creatiei eminesciene – din punctul de vedere a relatiei national – universal – George Calinescu afirma „fiind foarte roman, Eminescu este un mare poet universal ”.
Mihai Eminescu a fost sufleor si copist de roluri in trupa lui Iorgu Caragiale, sufleor si copist la Teatrul National unde l-a cunoascut pe I.L.Caragiale. In aceasta perioada continua sa publice in „Familia”, scrie poezii, drame (Mira), fragmente de roman ,”Geniu pustiu”, ramase in manuscris; face traduceri din germana.
Intre anii 1869 si 1862 este student la Viena. Urmeaza ca auditor extraordinar Facultatea de Filozofie si Drept, dar audiaza si cursuri de la alte facultati. Se imprieteneste cu Ioan Slavici; o cunoaste la Viena pe Veronica Micle, apoi incepe colaborarea la „Convorbiri Literare”; debuteaza ca publicist in ziarul „Albina” din Pesta.
Printre prietenii sai il amintim pe Ion Creanga, pe care il introduce in universul ”Junimea”.
Intre anii 1877-1883 locuieste in Bucuresti unde este redactor, apoi redcator-sef la ziarul Timpul. Sanatatea devine precara, dar aceasta etapa coincide cu marile poeme – Scrisorile, Luceafărul.
Intre 1883-1889 starea de sanatate i se inrautateste, motiv pentru care Eminescu scrie putin, spre deloc.
Mihai Eminescu se stinge din viata pe 15 iunie, ora 3 dimineata, anul 1889.
