În anul 2004 a fost inițiată Campania “Free Hugs” de australianul Juan Mann, care povestește despre cum a început totul:

“Locuiam în Londra când viața mea a avut o turnură radicală și a trebuit să vin acasă. Când am ajuns în Sydney, tot ce aveam era o geantă plină de haine și o lume plină de probleme. Nimeni nu m-a întâmpinat la sosire cu ”Bun venit” și nu am putut suna acasă. Am ajuns un turist în propriul meu oraș. Stând acolo la terminalul de sosire și privindu-i pe ceilalți pasageri cum își întalneau prietenii și familia care-i aștepta deja, cu brațe larg deschise și fețe zâmbitoare, îmbrațișându-se și râzând, am dorit și eu ca să existe cineva care să mă aștepte și pe mine. Cineva care să fie fericit să mă vadă. Să îmi zâmbească. Să mă îmbrațișeze.

Deci am luat un carton și un marker și am făcut o pancartă. Am căutat cea mai populată intersecție de pietoni din oraș și am ridicat această pancartă deasupra capului, cu cuvintele ”Free Hugs” inscripționate pe ambele părți.

Timp de 15 minute, oamenii se uitau pur și simplu prin mine. Prima persoană care s-a oprit, m-a bătut ușor pe umăr și mi-a spus faptul că în acea dimineață câinele ei tocmai murise. Mi-a povestit că în acea dimineata s-a împlinit exact un an de la moartea singurei fiice într-un accident de mașină. Lucrul de care ea avea nevoie acum, când se simțea cea mai singură persoană din lume, era o îmbrăţişare. M-am aplecat pe un genunchi, ne-am pus mâinile unul în jurul celuilalt și, atunci când ne-am despărțit, ea zambea.

Cu toții avem probleme și cu siguranță ale mele nu se comparau cu ale dânsei. Dar să vezi cum cineva care era atât de abătut a zâmbit chiar și pentru o secundă… A meritat.”

Acestea sunt cuvintele care au reușit să stârnescă un manifest mai întâi în fiecare inimă umană ca acesta să ajungă o campanie globală.

Echipa FTMB