Omagiem anul acesta 166 ani de la nasterea poetului nepereche, a celui mai mare poet national, Luceafarul poeziei romanesti, Mihai Eminescu “poetul nepereche a carui opera invinge timpul”, cum spunea George Calinescu.

Nu este roman care la scoala nu a invatat macar o poezie de Eminescu sau vreun indragostit care nu a putut alege vreun poem al poetului, pe care sa-l recite iubitei.

Mihai Eminescu apare in literatura europeana ultimul mare poet romantic, pastrand in existenta si opera sa conturul caracteristic al dramei artistilor romantici. Nazuind necontenit spre un plan de viata superior etic si artistic, cautand cu patos adevarul si refuzand consecvent compromisul, Eminescu s-a aflat in permanent conflict cu lumea vremii sale din pricina nonconformismului, a sinceritatii in faptele de viata si a inaltimii de gandire.

Opera lui Eminescu este variata, complexa, printre speciile lirice cultivate de poet situandu-se: idila (Dorinta, Lacul, Sara pe deal), egloga (Floare albastra), satira (Junii corupti, Scrisorile, Criticilor mei), epistola (Scrisorile), elegia (Revedere, Mai am un singur dor), glosa (Glossa), poemul (Calin file din poveste, Luceafarul, Memento mori), doina (Ce te legeni, Doina).

Eminescu a adus prin opera sa o limba noua si mereu proaspata. Extraordinar este faptul ca el nu a trebuit sa se lupte pentru a stapani graiul romanesc, caci acesta i-a fost mereu la indemana, ajutandu-l chiar in realizarea de imagini artistice deosebite.

Opera lui Eminescu, poet al visului cosmic si mitologic, isi are locul propriu nu numai in literatura romana, ci si in cea universala. Generatiile, in succesiunea lor, isi transmit ca pe o datorie sacra convingerea ca Eminescu este cel mai mare poet national. Referindu-se la valoarea creatiei eminesciene – din punctul de vedere a relatiei national – universal – George Calinescu afirma „fiind foarte roman, Eminescu este un mare poet universal ”.

Mihai Eminescu a fost o personalitate coplesitoare. Ca poet s-a remarcat prin forta de sinteza a izvoarelor autohtone si universale, prin imaginatie bogata si fantezie creatoare, prin inaltarea filosofica si printr-o viziune cosmica si mitologica asupra omului. De asemenea, el a scris si proza, in special fantastica, dar acestea au stat mai mult timp in umbra poeziilor sale, doar in ultima vreme recastigandu-si adevarata lor recunoastere.

Deosebit de exigent, a publicat putin in cei 17 ani de activitate literara. In decembrie 1883 apare editia maioresciana (pe coperta: 1884) cuprinzand 61 de poezii (plus trei variante la „Mai am un singur dor”) toate publicate sau republicate in „Convorbiri literare” si 17 inedite. Si totusi, opera lui Eminescu este imensa. Editia monumentala de „Opere” initiate de Perpessicius, in 1939, ajunsa la al IX-lea volum in 1980, este departe de a fi completa.

“Numai poetul,

Ca pasari ce zboara

Deasupra valurilor,

Trece peste nemarginirea timpului:

In ramurile gandului,

In sfintele lunci,

Unde pasari ca el

Se intrec in cantari.”

Mihai Eminescu

No Comment

Comments are closed.